De aceea, daca reusesc sa ating ramuri de metafora, gust acum … si dulcele amarui al acelor vremuri, dar gust si lacrimi de smarald, spre o viitoare … regasire …intr-o alta lume … intr-un alt décor … regasindu-ne iar si iar in alti “NOI” …Ratacirea permanenta pe potecile padurii de ganduri, imi permite sa ating din cand in cand ramurile metaforei …
Regasesc ochii tai in tacerea frunzelor de tei … cuprinse acum de fosnetul unui dans cu vantul toamnei … inca iti mai simt catifeaua buzelor dezmierdandu-ma si fac popas printre amintirile unor nopti, in care obisnuiam sa-mi fac culcus langa sufletul tau, incercand sa visez … sa sper ca nu mi te va rapi niciodata, nici departare, nici program cotidian si nici trecut . . .
Intalnirea noastra poate ca nu a fost o intamplare permisa de un capriciu al destinului … era de parca te-as fi cunoscut de-o viata, pe taramuri fugite din harti, de parca ne-am fi iubit in iarba unor poieni ascunse sau am fi planat impreuna deasupra unor creste, in vreme ce vulturii, ne transmiteau cu amabilitate, dor de inaltimi tatuat pe inimi . . .
vineri, 6 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
corect si bine spus "regasindu-ne iar si iar in alti “NOI” …"
RăspundețiȘtergereAm vazut ca iti plac lucrarile mele, apreciez asta...As fi recunoscatoare daca ai pune totusi si link direct ptr imaginile folosite catre pagina mea http://www.decorative.ro
RăspundețiȘtergere