Esti precum o lunga tacere ce ma stinge intr-un anotimp, in care visele infloresc in curcubee infinite

Te-as descrie in cuvinte nestiute … intr-un dialect anume, pictat in lumina, orbitor … si invaluit in mister. Si in misterul tau sa ma pierd as vrea si sa uit de mine pentru totdeauna si sa simt cum ma sting in tacerea ta ...

Iar TU … tu sa nu-mi vorbesti prin cuvinte

EU … eu sunt vorbita de cuvinte ce nici macar nu ma cunosc

… hamm TU si EU – o poveste soptita tacerii, in numele iubirii

Tu esti o lunga tacere ce ma stinge in umbra cuvintelor mele si-mi aprinde inima

Sarutul tau vindeca ranile cuvintelor ce nu au avut puterea a rosti ceva

Sarutul tau vorbea sufletului meu … shhht … nu-i mai vorbi sufletului meu !

S-ar putea sa ma indragostesc prea mult de tacerea ta

S-ar putea sa uit toate cuvintele din lume

S-ar putea sa uit ca intr-o zi am scris despre tacerea ta

S-ar putea sa uit chiar si de tacerile mele, dar nu voi putea uita niciodata povestea noastra, scrisa-n abisuri de suflet …

Cu tine povestile incep cu o lunga tacere iar cuvintele incep cu o atingere … hammm … cu o fragila si inocenta atingere de mana

Si atunci … acolo …cu tine … au inceput visele … vise ce n-or sa se mai sfarseasca vreodata … iar eu ma sfarseam in tine si uitam de unde am inceput sa fiu …

Nu stiu de ce ochii au atat de putine cuvinte si nu stiu de ce inima-mi e asa plina de multe taceri.

Oare unde sunt eu in siguratatea ta ? Oare mai pastrezi amintirea mea de ieri ? Oare iti vei mai aminti de mine … si maine … sau poate poimaine … 

Sufletul meu sangereaza si-acum si iti sopteste pierdut la ureche, locul unde te asteapta intr-o alta viata ...